SINTEZE

În luna lui Florar, papa Francisc va întreprinde o vizită în România, cu un program dens, menit să aducă multă bucurie credincioșilor catolici și, desigur manifestări de aleasă simpatie din partea credincioșilor creștini ortodocși majoritari. Sanctitatea Sa va vizita, după cum bine se știe, Bucureștiul, unde se va întâlni cu Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, și cu Klaus Werner Iohannis, președintele României, precum și cu credincioșii și simpatizanții la Catedrala Sfântul Iosif.

Se va întâlni apoi cu credincioșii creștini români, dar nu numai, ci și cu oricine își va dori să-l întâlnească la Iași, Blaj, precum și la Șumuleu Ciuc. Ajuns aici, trebuie să vă mărturisesc că acest articol nu este totuși despre vizita Sfântului Părinte, ci despre Ordinul Fraților Minori și, mai ales, despre întemeietorul acestui ordin, Sfântul Francisc din Assisi. Continue reading “SINTEZE”

Advertisements

DOCTRINA STATULUI CIVILIZAȚIONAL ȘI IMPERIALISMELE SECOLULUI XXI

”Dacă ne întoarcem la originile civilizației occidentale, descoperim că ceea ce a provenit din Egipt și Babilonia este, în principal, caracteristic tuturor civilizațiilor, nu în mod special distinctiv pentru Occident. Caracterul occidental distinctiv începe odată cu grecii, care au inventat deprinderea raționării deductive și știința geometriei. (…) Însă grecii au fost incompetenți din punct de vedere politic, iar contribuția lor la civilizație probabil s-ar fi pierdut dacă nu ar fi existat capacitatea guvernamentală a romanilor. Romanii au descoperit cum să conducă guvernarea unui mare imperiu cu ajutorul unei administrații de stat și al unui corpus legislativ.”

Bertrand Russell – Civilizația occidentală

 

Un deputat socialist din Ungaria mi-a spus foarte amuzat că doamna Dăncilă, înainte de a vorbi în fața plenului, a venit la grup, iar cei de acolo i-au reproșat problemele legate de corupție din România. Și ea a zis că nu e adevărat, nu există corupție în România, este doar o manieră diferită, cultural vorbind, de a mulțumi cuiva. Mi s-a părut extrem de ingenios să vorbești de o diferență culturală. Practic, aș putea să-mi cumpăr direct o decizie favorabilă în justiție, dar asta nu ar însemna că sunt corupt sau ca aș corupe pe cineva, nu, aș avea un comportament cultural specific.”[1] a afirmat, într-un interviu pentru Ziare.com, Frank Engel, europarlamentar luxemburghez.

Pornind de la acest episod deloc onorabil, despre care europarlamentarii partidului de guvernământ au negat vehement că s-ar fi petrecut, se pune întrebarea dacă diferențele culturale, civilizaționale, pot fi un pretext valid pentru a justifica anumite proiecții și, mai mult, acțiuni, dar mai ales decizii ale unor lideri politici care ulterior instaurează inegalități sociale, conduc la persecuții, injustiție, uneori chiar și la conflicte militare ori civile.  În articolul de față nu-mi propun să răspund acestor întrebări, ci doar să încerc o analiză care, la limită, să schițeze posibile încercări de răspunsuri.

STATUL CIVILIZAȚIONAL, O ABORDARE NEO-MARXISTĂ

Martin Jaques a conferențiat pe tema unei noi paradigme, a abordării politicii globale din punctul de vedere al organizării civilizaționale a statelor, considerând că insistența occidentalilor de a impune celorlalți un model de analiză care nu li se potrivește nu face decât să-i conducă pe căi greșite și, astfel, să-i pună pe termen lung în dificultate. Cel puțin aceste idei răzbat din cartea sa, publicată în anul 2009 –  Când China conduce lumea: Sfârșitul lumii occidentale și nașterea unei Noi Ordini Globale. Continue reading “DOCTRINA STATULUI CIVILIZAȚIONAL ȘI IMPERIALISMELE SECOLULUI XXI”

ROMÂNI LA PAS PRIN LUME: LARNACA, MICUL UNIVERS MEDITERANEAN

”Dar cui povestesc eu toate aceste fapte? Oricum, nu ție, Dumnezeul meu, ci, adresându-mă ție, le povestesc neamului meu, neamului omenesc, oricât de mic ar fi numărul celor cărora ar putea să le cadă în mână aceste pagini ale mele.”

Sfântul Augustin – Confesiuni

 

ORICE POVESTE ÎNCEPE CU O CARTE

Acasă pe drum, patru ani teleleu este o carte eveniment, publicată în anul 2017 de Editura Humanitas, o colecție de reportaje tulburătoare semnate de publiciștii independenți Elena Stancu și Cosmin Bumbuț, asupra căreia nu insist acum. Important este că, după ce am citit poveștile atât de sensibile, cu subiecte de un tragism greu de confruntat pe alocuri, am resimțit imediat nevoia de a le susține demersurile jurnalistice.ES-CB

Elena Stancu și Cosmin Bumbuț au renunțat la ideea de a mai avea o locuință stabilă, s-au mutat într-o autorulotă și au pornit împreună – așa cum puteți vedea oricare dintre dumneavoastră pe site-ul Teleleu.eu – pe urmele poveștilor care îi așteaptă oriunde, în țară sau în lume. Ca orice jurnalist independent, acești prieteni ai noștri sunt dependenți de obținerea unor granturi pe baza proiectelor pe care le pot propune, sau de donațiile amicilor și ale binevoitorilor.

În toamna anului trecut am participat, în organizarea Fundației Friends for Friends, la o sesiune de donații pentru proiecte jurnalistice, cu gândul să-l susținem pe cel propus de Elena Stancu și Cosmin Bumbuț pentru anul 2019: pe urmele poveștilor românilor emigrați în Europa, în căutarea unui trai mai bun, pentru a-și susține familiile de acasă ori pur și simplu dezamăgiți de lipsa oportunităților.

Cu ajutorul Fundației Friends for Friends și al prietenilor fideli (vezi: http://teleleu.eu/vederi/), Elena și Cosmin au reușit să obțină minimul necesar pentru a porni la drum prin Europa, în căutarea poveștilor românilor emigrați, iar nouă, celor rămași acasă, în semn de prețuire pentru ajutorul acordat, ne trimit lunar câte o poveste și o fotografie, care prefațează viitoarea lor carte.

Odată ajunși cu istoria teleleilor Elena și Cosmin în acest punct, mărturisesc că acesta reprezintă originea inspirației pentru seria Români la pas prin lume (pe care am propus-o și pentru Matricea Românească); dar în susținerea ideii mai pot schița cel puțin încă două temeiuri: Continue reading “ROMÂNI LA PAS PRIN LUME: LARNACA, MICUL UNIVERS MEDITERANEAN”

STATELE UNITE ALE EUROPEI

Trebuie să construim un fel de State Unite ale Europei. Numai în acest fel sute de milioane de truditori își vor putea recâștiga micile bucurii și speranțe, care fac viața să merite să fie trăită.[1]

Winston Churchill

 

Acest articol nu este o pledoarie pro domo, ci o punere în context a unui întreg univers de idei despre care – nu mi-e foarte clar de ce, poate am o explicație personală, dar nu mă hazardez să o cuprind în acest text – nu prea mai auzim vorbindu-se în România; în ultimii doi ani, în special, discursul public al politicienilor români vizează anacronic un fel de naționalism reducționist, suveranist ce încearcă să nege progresele naționale ale ultimilor 15 ani și să relativizeze emulația provocată de formalizarea integrării României în Uniunea Europeană.

Mărturisesc, în schimb, că mi se pare absolut esențial să revedem, în pragul Summit-ului European în ”formatul 27” ce se va desfășura la Sibiu începând cu emblematica (pentru Europa) zi de 9 mai a acestui an, temele privind integrarea europeană ca soluție istorică la divizarea continentului și instaurarea păcii prin cooperare, trai și dezvoltare în comun, culminând cu redactarea textului Tratatului Constituțional pentru Europa, chiar dacă în anul 2005 acest efort – poate prematur, sigur insuficient explicat – a fost respins la vot de Franța (29 mai) și Olanda (1 iunie).

Deocamdată, în România politicienii s-au ferit să vorbească despre integrarea avansată a statelor membre ale Uniunii Europene sub premisa că ar fi în interesul românilor, iar explicația acestor ezitări – cu o singură excepție totuși, la care voi reveni – o avem urmărind comportamentul politicienilor actualei puteri, care au trecut direct în extrema reprezentantă de curentul suveranist pan-european, care postulează o retorică pronunțat naționalistă și un viitor cu o Europă fragmentată, ce nu poate fi mai mult decât o simplă piață comună. Continue reading “STATELE UNITE ALE EUROPEI”

KAZAHSTAN, STEPA DINTRE DOUĂ MARI PUTERI ALE LUMII

”Așa cum am mai spus, el a reușit un proiect unic: a creat un stat pe un teritoriu unde niciodată nu a fost unul. Kazahii nu au avut niciodată un stat propriu și el l-a creat. Din acest punct de vedere, el s-a remarcat în mod special în spațiul post-sovietic și în Kazahstan. Totuși, vreau să repet, nu despre el este vorba, ci despre ceea ce simte poporul, în fine marea majoritate a societății.”[1]

Vladimir Putin

 

LA CHESTIUNE PLUS CÂTEVA SPECULAȚII

Dragi cetățeni ai Kazahstanului, compatrioți, camarazi, membri ai partidului Nur Otan[2]! Astăzi, mă adresez dumneavoastră, așa cum am făcut întotdeauna, în cele mai importante momente ale istoriei statului nostru, pe care îl construim împreună. Dar discursul meu de astăzi este special. Am luat o decizie grea pentru mine – să depun mandatul de Președinte al Republicii Kazahstan. Anul acesta se împlinesc 30 de ani de când ocup funcția de șef al statului nostru. Sunt onorat să fiu primul Președinte ales de poporul meu în fruntea Kazahstanului independent.”[3]

Anunțul public prin care Nursultan Nazarbaiev își făcea cunoscută retragerea din funcția de președinte al statului, pe care practic tot el l-a înființat odată cu destrămarea imperiului sovietic, a luat prin surprindere scena politică internațională, chiar și pe Vladimir Putin cred, deși oficialii kazahi s-au grăbit să dea asigurări publice că acesta ar fi fost primul înștiințat; dar și Putin a aflat oficial, adică de la Nazarbaiev însuși, cu foarte puțin timp înainte ca discursul de retragere să fie difuzat către națiunea kazahă.

După anunțul retragerii, o serie de detalii legate de succesiunea în funcție devoalează în parte câteva elemente ale mișcării strategice pe care probabil o are în vedere: (i) diplomatul Kassym-Jomart Tokayev, președintele Camerei superioare a Parlamentului și un apropiat al fostului președinte[4], a fost desemnat drept președinte interimar al statului până în anul 2020[5], când vor fi organizate alegeri pentru această funcție; (ii) Dariga Nazarbayeva, fiica lui Nazarbayev și fost vicepremier, este cea care a preluat de la Tokayev postul de președinte al Camerei superioare a Parlamentului kazah; (iii) Nursultan Nazarbaiev va continua să rămână șeful Consiliului de Securitate al Kazahstanului și va purta titulatura de Conducător al națiunii. Continue reading “KAZAHSTAN, STEPA DINTRE DOUĂ MARI PUTERI ALE LUMII”

LUMEA ÎN SCHIMBARE: AUTOCRAȚIILE ÎN AVÂNT PUN ÎN CRIZĂ MODELUL DEMOCRAȚIEI LIBERALE

”Căci atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiții mișună pretutindeni.”

Psalmul 11/12, al lui David

 

Între 15 și 17 februarie 2019 s-a desfășurat la Munchen, în special în sălile de conferințe ale hotelului Bayericher Hof, ediția a cincizeci și cincea a Conferinței de Securitate de la Munchen (CSM), un eveniment internațional ce se adresează principalelor teme ale securității mondiale, care a fost fondat în anul 1963 de Ewald-Heinrich von Kleist-Schmenzin.

Ewald-Heinrich von Kleist-Schmenzin, așa cum ne spune Wikipedia, a fost un publicist german cu o istorie extrem de interesantă: familia sa a făcut parte din rezistența împotriva naziștilor, iar el personal, ca ofițer al Wehrmacht, a făcut parte din anturajul lui Claus Graf Schenk von Stauffenberg, ofițerul de stat major care a organizat complotul din 20 iulie 1944 de la Bârlogul Lupului din Rastenburg, din care totuși Adolf Hitler a reușit să scape cu viață.

Obiectivele CSM sunt legate de abordarea – analiza și dezbaterea principalelor teme de securitate globală, prezente sau viitoare, din perspectiva unei rețele globale de securitate. La prima reuniune a CSM au participat lideri importanți ai lumii occidentale, printre care Helmut Schmidt, fost cancelar al Germaniei Occidentale și Henry Kissinger, fost secretar de stat în administrația Richard Nixon.

Ewald-Heinrich von Kleist-Schmenzin a condus lucrările CSM până în anul 1997, iar în anul retragerii sale lucrările conferinței nu au mai avut loc. Din anul 2009 CSM este condusă de Wolfgang Ischinger, fost ambasador al Germaniei în Statele Unite ale Americii.  Continue reading “LUMEA ÎN SCHIMBARE: AUTOCRAȚIILE ÎN AVÂNT PUN ÎN CRIZĂ MODELUL DEMOCRAȚIEI LIBERALE”

#ȘÎEU ESTE DESPRE CULTURA PROTESTULUI ȘI AFIRMAREA DEMNITĂȚII DE CETĂȚEAN

Ștefan Mandachi – omul de afaceri sucevean care îndeamnă românii să protesteze mâine, 15 martie, la ora 15, pentru 15 minute amendând eșecul repetat al administrației statului de a performa, mai cu seamă în propunerea și implementarea, în ritmul cerut de dezvoltarea economiei și a societății, de proiecte de autostrăzi – nu este un erou, ci un cetățean decis să ia atitudine și să renunțe la poziția pasivă și culpabilă de victimă a unei clase politice corupte și incapabilă.

Protestul ”#ȘîEu” are cu minut ce trece tot mai mulți adepți pentru simplul motiv că tot mai mulți români – antreprenori, medici, funcționari, profesori, studenți, meseriași sau liber profesioniști, lideri de opinie și așa mai departe – înțeleg că nu mai pot crede în demnitatea lor dacă nu o fac efectivă, acționând; iar Ștefan Mandachi a propus un proiect de protest cu cap și coadă, absolut potrivit pentru afirmarea demnității personale, a demnității de român și a spiritului civic și patriotic.

Nimeni cu capul pe umeri nu poate reproșa doar actualei guvernări faptul că Moldova ori Oltenia nu au astăzi nici măcar un capăt de autostradă în construcție, dar în același timp guvernarea PSD – ALDE și UDMR reprezintă pentru oricine cu simț civic picătura care a umplut paharul. Anii 2017 și 2018 sunt cu cei mai puțini kilometri de autostradă dați în funcțiune. În anul 2018 s-a aprobat în Parlament și apoi a fost promulgată o lege care obligă guvernul să finalizeze în patru ani o Autostrada Unirii, dar în proiectul de buget pentru 2019 guvernarea Dragnea-Tăriceanu-Kelemen o ignoră cu voioșie.

Dacă protestul de mâine va avea succes, românii își vor fi recâștigat demnitatea. Și nu trebuie să se oprească. Niciun ministru, președinte de consiliul județean, primar, parlamentar, baron de partid nu trebuie să mai presupună că țara este o adunătură de oameni fără personalitate, fără dorințe, fără nevoi, o simplă adunătură electorală ce stă cu mâna întinsă la pomeni electorale: salarii, ajutoare, pensii și subvenții.

Cultura protestului va fi principalul câștig al proiectului pe care Ștefan Mandachi l-a propus românilor. De el politicienii se tem grozav, chiar dacă nu vorbesc despre acest lucru, sau tocmai pentru că nu o fac. De fapt o fac, prin diversele lor portavoce: (i) Dan Voiculescu, care s-a alăturat perfid proiectului de protest sau (ii) Sebastian Ghiță, care a amenințat că partidul său extremist, PRU, va forma forțe de șoc care vor snopi în bătaie orice protest împotriva puterii[1] (vizând explicit așa-numita comunitate #rezist).

Când o țară întreagă, însă, în mod vizibil va alege mâine, 15 martie, la ora 15, pentru 15 minute să protesteze, afișându-și astfel public demnitatea și susținerea pentru primul proiect național cetățenesc comun, bulgărele de zăpadă ce va duce la implacabila schimbare a clasei politice se va fi pornit și va deveni în curând o avalanșă. Pe care niciun politruc nu o mai poate stăvili.

Succes ”#ȘîEu”, România te așteaptă de trei decenii! Continue reading “#ȘÎEU ESTE DESPRE CULTURA PROTESTULUI ȘI AFIRMAREA DEMNITĂȚII DE CETĂȚEAN”